Sesiune stiintifica 2013

                    
 
Continuitate şi discontinuitate în dreptul român
29 martie 2013, Bucuresti
 
Continuitatea şi discontinuitatea reprezintă regula generală de evoluţie a dreptului. Aplicată dreptului român, ea cunoaşte particularităţi importante de manifestare. După ruperea bruscă cu trecutul şi structurarea sa modernă prin importul masiv al dreptului occidental (francez) pe calea marilor coduri de la 1864 a urmat un proces de nostrizare şi dezvoltare proprie, al cărui punct culminant s-a afirmat în perioada interbelică. Perioada 1944 -1989 a reprezentat o nouă ruptură majoră în evoluţia dreptului român, fiind marcată la rândul ei un masiv efort creator de adaptare a conceptelor dreptului la noile realităţi economico-sociale, în spiritul teoriei constantelor dreptului. După 1990 continuitatea a presupus mai multe ipostaze: reluarea şi valorificarea tradiţiilor antebelice, reconstrucţia legăturilor cu lumea juridică occidentală, aderarea şi integrarea euro-atlantică şi asumarea efectelor mondializării. Analiza felului în care asemenea fenomene se manifestă la nivelul principiilor, instituţiilor juridice, conceptelor şi ideilor dreptului în ansamblul său şi al fiecărei ramuri în parte reprezintă scopul sesiunii ICJ din acest an.

COMITETUL STIINTIFIC - pdf
COMITETUL DE ORGANIZARE - pdf
PROGRAMUL (PDF)